Nu, ceaiul reprezinta frunza uscata a plantei numite Camellia Sinensis. Originara atat in China cat si in India, aceasta planta este acum cultivata in multe tari din lume.
2. Ceaiul de plante este ceaiul adevarat.
Nu, ceaiul de plante nu este de fapt un ceai, ci mai degraba o iarba, sau un amestec de ierburi. Numai in Statele Unite acest amestec este numit ceai. In alte parti ale lumii amestecurile de acest gen sunt numite infuzii.
3. Numai ceaiul medicinal aduce beneficii sanatatii.
Ceaiurile medicinale sunt de fapt infuzii facute din ierburi specifice, flori sau extracte care ar putea aduce beneficii. Este disponibila o gama larga – unele cu importante semnificatii stiintifice, altele nu. Ceaiul, Camelli Sinensis, a fost indelung studiat pentru proprietatile sale medicale. Ceaiul verde contine polifenoli, si a fost studiat pentru antioxidantii sai si alte proprietati medicale.
4. Nu exista diferente intre ceaiul verde
Ceaiul Alb
Ceaiul alb este acela in care predomina mugurii si nu frunzele. Este cules din plante speciale de ceai cunoscute sub numele de Shui Hsien si Dai Bai. Cel mai bun ceai alb se numeste Baihao Yinzhen, care inseamna „ace albe pufoase de argint”. Variantele mai putin fanteziste sunt numite Baimudan (sau Pai Mu Tan) si Show Mee (sau Shoumei).
Ceaiul verde
Exista multe varietati de ceai verde, dintre care putine sunt cunoscute in afara Asiei. Aceasta lista contine doar o mica parte din ceaiurile baute in China, Japonia sau India. Ceaiul verde nu este oxidat deloc; frunzele proaspat culese sunt rulate si arse imediat. Ca rezultat, ceaiul verde are calitati mult mai vegetale sau erbacee decat ceaiul negru sau maroniu. Majoritatea ceaiurilor verzi produc o bautura verzuie. Oamenii obisnuiti cu ceaiul negru recunosc adesea gustul deosebit al ceaiului verde
Gyocuro (Japonia)
Cel mai valoros ceai japonez. Cunoscut si sub denumirea de „Perla de Roua” acest
Ceaiul alb este acela in care predomina mugurii si nu frunzele. Este cules din plante speciale de ceai cunoscute sub numele de Shui Hsien si Dai Bai. Cel mai bun ceai alb se numeste Baihao Yinzhen, care inseamna „ace albe pufoase de argint”. Variantele mai putin fanteziste sunt numite Baimudan (sau Pai Mu Tan) si Show Mee (sau Shoumei).
Ceaiul verde
Exista multe varietati de ceai verde, dintre care putine sunt cunoscute in afara Asiei. Aceasta lista contine doar o mica parte din ceaiurile baute in China, Japonia sau India. Ceaiul verde nu este oxidat deloc; frunzele proaspat culese sunt rulate si arse imediat. Ca rezultat, ceaiul verde are calitati mult mai vegetale sau erbacee decat ceaiul negru sau maroniu. Majoritatea ceaiurilor verzi produc o bautura verzuie. Oamenii obisnuiti cu ceaiul negru recunosc adesea gustul deosebit al ceaiului verde
Gyocuro (Japonia)
Cel mai valoros ceai japonez. Cunoscut si sub denumirea de „Perla de Roua” acest
Ceaiul provine din arbustul numit Camellia Sinensis care creste in aproape 30 de tari, in special in cele cuprinse intre Tropicul Racului si Tropicul Capricornului. Principalele trei categorii de ceaiuri, verde, negru si maroniu, sunt facute din aceleasi specii de plante. Diferentele majore dintre ele provin din metodele diferite de procesare la care sunt supuse frunzele de ceai. Ceaiul negru este supus la o oxidare de mai multe ore, ceaiul maroniu la o mai mica oxidare, in timp ce ceaiul verde nu este oxidat deloc.
Green tea. Ceaiul verde este cules si apoi uscat rapid, fie prin prajire, fie prin aburire sau prin coacere in cuptor. Toate beneficiile frunzei sunt pastrate inauntru. Deoarece frunza este atat de delicata, ceaiul nu trebuie pregatit in apa fiarta pentru a nu distruge calitatea si nota subtila a ceaiului. Ceaiul verde are un termen de valabilitate foarte redus – nu ramane proaspat foarte mult timp. Dat fiind nivelul foarte mare de polifenoli, se crede ca
Green tea. Ceaiul verde este cules si apoi uscat rapid, fie prin prajire, fie prin aburire sau prin coacere in cuptor. Toate beneficiile frunzei sunt pastrate inauntru. Deoarece frunza este atat de delicata, ceaiul nu trebuie pregatit in apa fiarta pentru a nu distruge calitatea si nota subtila a ceaiului. Ceaiul verde are un termen de valabilitate foarte redus – nu ramane proaspat foarte mult timp. Dat fiind nivelul foarte mare de polifenoli, se crede ca
Lu Yu (733 – 804 DC)
Clasicul ceaiului
In timpul dinastiei Tang a aprut prima lucrare importanta despre ceai, desi lucrari mai scurte fusesera scrise si mai devreme. Aceasta a fost Cartea Ceaiului (Cha Jing) cunoscuta acum ca si Clasicul Ceaiului scrisa de omul de litere LuYu. Se cunosc putine aspecte ale vietii sale. Ceea ce se stie cu siguranta este ca era originar din provincia Hunan. Se pare ca a fost abandonat pe malul unui rau si gasit si adoptat de un faimos calugar budist, Ji Ji, de la manastirea Norul Dragonului. Ji i-a dat baiatului numele Lu Yu, extras din clasicismul taoist al Cartii Schimbarilor (I Ching). Lu nu vroia sa devina calugar asa ca a fost pus ingrijeasca o cireada de bivoli. Se pare ca era atat de dornic sa invete incat isi exersa scrisul in timp ce statea calare pe un bivol. Daca vreodata vedeti vreo figurina sau o pictura de asa
Clasicul ceaiului
In timpul dinastiei Tang a aprut prima lucrare importanta despre ceai, desi lucrari mai scurte fusesera scrise si mai devreme. Aceasta a fost Cartea Ceaiului (Cha Jing) cunoscuta acum ca si Clasicul Ceaiului scrisa de omul de litere LuYu. Se cunosc putine aspecte ale vietii sale. Ceea ce se stie cu siguranta este ca era originar din provincia Hunan. Se pare ca a fost abandonat pe malul unui rau si gasit si adoptat de un faimos calugar budist, Ji Ji, de la manastirea Norul Dragonului. Ji i-a dat baiatului numele Lu Yu, extras din clasicismul taoist al Cartii Schimbarilor (I Ching). Lu nu vroia sa devina calugar asa ca a fost pus ingrijeasca o cireada de bivoli. Se pare ca era atat de dornic sa invete incat isi exersa scrisul in timp ce statea calare pe un bivol. Daca vreodata vedeti vreo figurina sau o pictura de asa
Chanoyu (Japonia)
Cu secole in urma, preotii budisti au dezvoltat o ceremonie bazata pe credinta ca ceaiul era legat spiritual de idealurile pasnice promovate de budism. Peste timp, ceremonia japoneza a ceaiului, cunoscuta ca Chanoyu sau „apa fiarta pentru ceai”, a devenit un act mult mai elaborat si s-a stabilit ca un important aspect al culturii japoneze. Dar spre deosebire de multe alte modalitati de a servi ceaiul, aceasta se concentreaza asupra bauturii insesi, ritualul este de fapt despre ceremonie – tot ceea ce duce la prepararea ceaiului. Obiectivul este acela de a purifica simturile si de a cultiva armonia si unitatea intre mediul inconjurator, oameni, ustensile, ceai, si toate celelalte elemente implicate in ceremonie. Ca multe alte arte din Japonia antica, ceremonia este privita ca mijloc de iluminare; cu alte cuvinte, este partea centrala a Chado, sau „Calea Ceaiului”. Este originara din China, dar acolo obieciul s-a stins; insa combinat cu elemente Zen, ramane o parte fascinanta a
Cu secole in urma, preotii budisti au dezvoltat o ceremonie bazata pe credinta ca ceaiul era legat spiritual de idealurile pasnice promovate de budism. Peste timp, ceremonia japoneza a ceaiului, cunoscuta ca Chanoyu sau „apa fiarta pentru ceai”, a devenit un act mult mai elaborat si s-a stabilit ca un important aspect al culturii japoneze. Dar spre deosebire de multe alte modalitati de a servi ceaiul, aceasta se concentreaza asupra bauturii insesi, ritualul este de fapt despre ceremonie – tot ceea ce duce la prepararea ceaiului. Obiectivul este acela de a purifica simturile si de a cultiva armonia si unitatea intre mediul inconjurator, oameni, ustensile, ceai, si toate celelalte elemente implicate in ceremonie. Ca multe alte arte din Japonia antica, ceremonia este privita ca mijloc de iluminare; cu alte cuvinte, este partea centrala a Chado, sau „Calea Ceaiului”. Este originara din China, dar acolo obieciul s-a stins; insa combinat cu elemente Zen, ramane o parte fascinanta a
Desi bautul ceaiului isi are originea in Asia, moda „ceaiurilor” cu ocazia unor intalniri de ordin social, este cu siguranta o conventie europeana. In perioada secolului al XVIII-lea, ora cinei, cea mai importanta masa a zilei, a fost mutata gradual la ore din ce in ce mai tarzii, astfel incat la inceputul anilor 1800 ora normala se situa undeva intre 7.00 si 8.30 p.m.
Astfel a aparut o masa in plus, numita „dejun”, pentru a umple golul. Noua masa era foarte usoara si relativ de scurta durata (in secolul 18 cina dura doua ore), astfel incat dupa-amiaza a devenit foarte lunga, iar oamenilor le era mai tot timpul foame. Povestea spune ca Anna Maria, a saptea ducesa de Bedford de la Manastirea Woburn din Bedfordshire, a avut idea sa ii ceara menajerei sale sa ii aduca in budoarul sau la ora 5 tot ce-i trebuia pentru a pregati ceaiul, astfel incat sa poata savura o ceasca de ceai impreuna cu una
Astfel a aparut o masa in plus, numita „dejun”, pentru a umple golul. Noua masa era foarte usoara si relativ de scurta durata (in secolul 18 cina dura doua ore), astfel incat dupa-amiaza a devenit foarte lunga, iar oamenilor le era mai tot timpul foame. Povestea spune ca Anna Maria, a saptea ducesa de Bedford de la Manastirea Woburn din Bedfordshire, a avut idea sa ii ceara menajerei sale sa ii aduca in budoarul sau la ora 5 tot ce-i trebuia pentru a pregati ceaiul, astfel incat sa poata savura o ceasca de ceai impreuna cu una
